Creasta Munților Făgărașului pe timp de iarnă


Este o mare performanță alpină să parcurgi creasta Făgărașului pe timp de iarnă, aceasta fiind una dintre normele obligatorii pentru alpiniștii de categoria I, gradul 5 B. De aceea este nevoie de un bun conducător și turiști cu multă experiență pentru a merge de-a lungul crestei cu rucsacuri grele și a dormi în cort.

    Principalele dificultăți pe timp de iarnă sunt:
  • Trasee pe lungimi mari;
  • Urcușuri pe mari diferențe de nivel;
  • Traversări cu pericol de avalanșe;
  • Greutatea rucsacului și a schiurilor în timpul urcușului;
  • Dormitul în cort;
  • Orientarea cu busole și hărți;
  • Adaptarea la efort, cu hrană rece și apă din topirea zăpezii;
  • Capriciile iernii și un echipament pe care nu toată lumea are posibilitatea sa-l cumpere.

Deoarece vânturile domină pe creastă din nord-vest, se recomandă parcurgerea traseului de la vest la est. Nu se poate calcula exact timpul dintre capetele traseului, adică dintre Cabana Suru din vest și Cabana Plaiul Foii din est. În premiera de iarnă au fost necesare 21 de zile din care pentru deplasare doar 10 zile. În unele cazuri echipele au fost imobilizate de viscol câteva zile, alteori au parcurs traseul dintre Cabana Suru și Cabana Valea Sâmbetei în două zile. În acest fel este dificilă o bună programare a etapelor și a alimentelor, doar orientativ putem spune că 5 zile de hrană pe om ar putea acoperi distanțele dintre două cabane pe vreme rea.

Echipamentul trebuie să fie ușor, rezistent și călduros. În premiera de iarnă alpiniștii s-au îmbrăcat normal, cu bocanci, schiuri fără canturi, legături obișnuite și bețe de alun, pantaloni de schi, pulover, hanorac de bumbac și cpciulă, aveau cort izoterm, saltele pneumatice și saci de dormit cu puf. Acum majoritatea au pantaloni și haine cu puf, peste ele pantaloni și hanorac de vânt, bocanci de calitate, schiuri cu canturi, legături de calitate, corturi izoterme, saltele pneumatice, saci de dormit și primus cu pompă de presiune. Alpiniștii din Sibiu au parcurs distanța Sâmbăta – Bâlea cu bivuac în iglu, în luna aprilie, sistem ce are și avantaje, dar și dezavantaje.

    Etapa I
  • Se pleacă din comuna Turnu Roșu și se începe ascensiune pe traseul 43, apoi pe traseul de creastă vest-est etapa I, în prima porțiune fiind zăpadă pițină ce nu permite mersul pe schiuri. Poteca se vede mai greu după limita superioară a pădurii, motiv pentru care vom păstra direcția stâlpilor indicatori jalonați la distanțe mari. După 6-7 ore ajungem sub Vârful Tătaru fără pericole de avalanșe, în afara primelor 24 de ore după ninsorile mari, iar după 8-9 ore ajungem lângă Șaua Surului. Aici se recomandă bivuacul din cauza rucsacurilor grele, a diferenței de nivel și adaptării la efort. Se montează cortul și se ancorează cu schiuri și bețe, se face un parapet împrejur împotriva vântului, fapt care cere să ajungem cu cel puțin două ore înainte de căderea întunericului.
    Etapa a II-a
  • Din Șaua Surului apar probleme tehnice pe drumul de creastă iar orientarea este mai grea, deci trebuie pornit la drum dimineața când zăpada este tare și avem o bună vizibilitate. Ocolim Vârful Suru pe versantul sudic, trecem peste Budislavu și Vârtopu Roșu ocolind de la stânga la dreapta, drum obositor, indicat fiind mersul pe chiuri fără piei de focă dar ceruite cu ceară pentru urcuș. Zona de creastă a Vârfului Ciortea este rar parcursă iarna.
    Apoi coborâm din Șaua Avrigului în Căldarea Lacului Avrig pe panta înclinată care în perioada ninsorilor aduce avalanșe. În unele perioade vântul spulberă zăpada și astfel coborârea este elementară. Urcarea zonei din fundul căldării până în Șaua Gârbovei rămâne periculoasă, ascensiunea făcându-se pe unul din jgheaburile de pe povârnișul de nord al Muntelui Ciortea.
    Din Șaua Gârbovei ocolim Vârful pe versantul sud-estic, cat mai aproape de linia crestei, punct dificil datorită înclinării pantei și a avalanșelor. După acest punct, se merge usor pe schiuri până la Șaua Scării unde creasta devine mai îngustă, cu trepte stâncoase și zăpezi înghețate, până aproape de Vârful Șerbota. De aici drumul se continuă în funcție de starea vremii și a zăpezii, echipament și antrenament al alpiniștilor, și ora la care s-a ajuns pe vârf. Multe echipe coboară la Cabana Negoiu pe Piscul Șerbotei, dar dacă rămânem pe creastă, avem următoarele variante:
    - Pe Custura Sărății spre Vârful Negoiu, mers de-a lungul unor pasaje periculoase;
    - Coborârea în Căldarea Pietroasă sau Izvorul Negoiu pe versantul sudic, cu panta foarte înclinată la început, dar apoi bună pârtie de schi;
    - Coborârea pe muchia desprinsă din Vârful Șerbota spre sud, fără accidente pe parcurs cu excepția punctului de coborâre la firul Izvorului Negoiului, unde găsim un horn de 20-30 metri de coborât.
    Pentru ultimele variante se face bivuac în vale, pe terasa de sub panta ce precede Vârful Negoiu.
    Etapa a III-a
  • Urcăm pe Vârful Negoiu în funcție de starea zăpezii, pe zone ieșite din stânci. De la vârf coborâm spre Căldarea Lacului Călțun, în două variante:
    - Prin hornul de la Strunga Dracului, la început foarte înclinat, apoi spre dreapta pe peretele Căldării Laiței până la Portița Călțunului. Aceasta are două porțiuni cu tehnică diferită, deosebit de dificile;
    - Prin Strunga Doamnei, mai puțin dificilă, dar mai lungă și cu probleme de orientare dificile fără vizibilitate.
    Pentru varianta a doua drumul începe în fața Strungii Dracului pe linia de creastă, după 15 minute întâlnim o strungă ce ne permite pătrunderea în Căldarea Berbecilor, pe versantul sudic. Drumul urmează printre jnepeni, coboară pe lângă jgheaburi până la nivelul unui prag, apoi încinge căldarea până la linia de creastă. Pe poteca ascunsă de zăpadă ajungem între cei doi jandarmi care străjuiesc Strunga Doamnei, coborâm prin strungă spre căldările Văii Laiței la colțari, trecem prin Portița Călțunului și coborâm în căldarea unde se află lacul acoperit cu zăpadă. De aici urcăm în Vârful Lăițel pe un traseu obositor dar fără pericole. Coborâm și trecem prin zona cablurilor până sub Vârful Laița, tăind trepte în zăpada înghețată și la coborâre, dar și la traversarea pe sub linia crestei, unde cablurile de oțel din perete sunt de mare ajutor.Cu aceste obstacole se termină problemele tehnice, ocolim Vârful Laița pe versantul sudic, apoi la obârșia Văii Doamnei părăsim creasta principală și coborâm pe versantul nordic, pe linia unor boldani pentru a evita avalanșele. Pe patul văii cotim la dreapta, urcăm în diagonală, traversăm fețele înclinate și în 30 de minute ajungem în Șaua Paltinului de unde vedem Căldarea Bâlei unde coborâm pe schiuri, la cabană.
    Etapa a IV-a
  • Plecăm în zori, evitând avalanșele, cu saltelele și sacii de dormit uscați. Urmează urcușul la Șaua Caprei și traversarea căldării Fundului Caprei, cu aceeași problemă a avalanșelor, fapt pentru care nu coborâm pe traseul de vară, ci pe strunga din amonte pe o pantă care întâi este înclinată, dar nu și periculoasă. Mai jos începe traversarea Căldării Fundului Caprei evitând Creasta Arpășelului din stânga. Aici întâlnim niște viroage pe care le traversăm la colțari și pe schiuri. De pe un pinten urcăm la Portița Arpașului.
    Mai există o variantă mai ușoară tehnic dar mai grea ca orientare, care ne duce din portiță spre căldările nordice, la Cabana Podragu, pe marcaj de bandă albastră pus pe perete, nu pe stâlpi, ce nu poate fi văzut din cauza zăpezii.
    Urmăm spre dreapta linia de creastă, pe un pasaj îngust cu lanțuri, numit La Trei Pași de Moarte, apoi ocolim Vârful Arpașul Mic din dreapta, și traversăm la monumentul Nerlinger. Urcăm pe Vârful Mircii pe muchii înguste, coborâm la Iezerul din Podul Giurgiului, traversăm pe sub Vârful Podragu până în Șaua Podragului, cu pericole reale de avalanșe.
    De la stâlpul indicator din Șaua Podragului până la Cabana Podragu se traversează pe o pantă înclinată dar fără pericole.
    Etapa a V-a
  • Parcurgem pe schiuri distanța dintre Șaua Podragului și Fereastra Mare a Sâmbetei, pe versantul sudic, ocolind Vârfurile Tărâța, Podul Giurgiului, Corabia, Ucea Mare, Ucișoara sau Orzăneaua, porțiune cu pericol de avalanșe.
    Urcarea și coborârea Vârfului Viștea Mare între Șaua Orzănelei – Portița Viștei sau a Turiștilor se face pe linia crestei, unde pericolul de avalanșe este mai mic. Ultima porțiune a etapei are trei variante:
    - Pe creasta propriu-zisă între Vârful Hârtopului Ursului și Vârful Gălășescu Mare, ocolim pe versantul sudic ajungând la Fereastra Mare a Sâmbetei, cu puncte de trecere dificile;
    - Pe sub linia crestei, pe traseul de vară, pe fețele înclinate și cu mare pericol de avalanșe;
    - Prin ocolirea porțiunii de creastă Hârtopul Ursului – Vârful Slănina.
    Ultima variantă pare a fi cea mai sigură și ea presupune întâi traversarea pe sub Vârful Hârtopului Ursului spre dreapta, până la cumpăna piciorului sudic, apoi se urmează creasta cam 500 de metri, coborâm spre est în Căldarea Văii Rele a Gălășescului, iar pe fundul văii ne angajăm la dreapta într-un urcuș pe versantul vestic al Culmii Gălășescului. Facem un ocol larg, traversăm culmea, coborâm în Căldarea Mare a Gălășescului, apoi urcăm în diagonală la stânga și depășind Coama Gălășescului Mic, ajungem în Căldărușa Gălășescului. De aici urmăm la dreapta drumul de vară cu stâlpi jalonați, coborâm Vârful Slănina în Fereastra Mare, iar aici alegem un loc mai ferit pentru montarea cortului, deoarece coborârea la Cabana Valea Sâmbetei nu ar mai permite să ajungem a doua zi la Rudărița.
    Etapa a VI-a
  • Facem o zi între Fereastra Mare și Cabana Plaiul Foii, dacă știm traseul și suntem buni schiori, dacă nu, înnoptăm la cabana forestieră Rudărița. Fiind vorba de un traseu lung, plecarea va fi dimineața la ora 6, pe versantul sudic ocolim marea căldare a Bândei din dreapta, pe sub Vârfurile Cheia Bândei, Mogoș, Urlea, Fundul Bândei, apoi depășim Vârful Zârnei și coborâm în Curmătura Zârnei, unde singurele probleme rămase sunt de orientare, în special între Curmătura Brătilei și Berivoiul Mare.
    Din dreptul Vârfului Buzduganu coborâm până în Șaua Comisului pe schiuri, apoi peste Muntele Lerescu până în Curmătura Lerescului Mic, unde un stâlp cu săgeți ne indică spre stânga, prin pădure, apoi panta se înclină, fiind mai greu de parcurs pe schiuri. După 20 de minute ajungem în Valea Lerescului și coborâm la cantonul silbvic din Rudărița. Acest punct este legat de orașul Zărnești printr-o șosea forestieră de 21 de km, care trece și pe la Cabana Plaiul Foii, la 9 km depărtare de Rudărița.

Trasee Munții Făgăraș
Comentarii
This page loaded in 0.0021 seconds. Memory usage: 352 - 378 KB.